Recipes, Sweet

Tarta cu pere, pentru zile ploioase

Saturday, 26th March 2016

Se pare ca mai avem putin pana la dupa-amiezele insorite, calde si lenese pe terasele din Bucuresti. Zilele mohorate din ultima perioada au fost pretextul perfect pentru o tarta cu pere si caramel, mai ales ca pofteam la ea de cateva saptamani si aveam in casa pere ramase de la Salata de zilele trecute.

Reteta de baza are si o poveste frumoasa, perfecta sa te faca sa visezi cu ochii deschisi, cat timp o pregatesti.
Se zica ca tarta Tatin are la origini intamplarea unei bucatarease care facea o placinta traditionala cu mere. Doamna in cauza lucra in bucataria unui han, in… evident, Franta. Unde altundeva se fac prajituri atat de bune? Pentru ca bucatareasa noastra avea multa treaba, a pus merele pe foc si s-a apucat de altceva. Si-a dat seama mai tarziu ca uitat de ele cand a inceput sa miroasa a ars. Ca sa le salveze, le-a acoperit cu foaie de placinta si le-a bagat la cuptor. La final, cand le-a rasturnat, a avut surpriza unui desert de zile mari.
Iata! Practic v-am zis reteta, atat de usor e de facut. O reiau cu cantitati mai jos:

Tarta-cu-pere-00120

Ingrediente:

6-7 pere coapte, dar nu prea moi
170 de grame de zahar
100 de grame de unt.
5 cuisoare

Ingrediente pentru aluat:
140 de grame de unt rece, preferabil intr-o singur bucata compacta.
250 de grame de faina
4 linguri de apa
1/2 lingurita de sare, preferabil de mare.

De data asta nu am pornit cuptorul chiar din prima, pentru ca a trebuit sa pregatesc aluatul. Mai intai am amestecat faina cu sarea si apoi am dat bucata de unt pe razatoarea mare. Cu palmele bine racite sub jet de apa rece, am frecat faina impreuna cu untul ras pana cand amestecul a inceput sa semene cu pesmetul.
Mi-am racit palmele, pentru ca stau foarte bine cu circulatia si am mainile calde tot timpul. Se zice ca asta e un mare dezavantaj daca as vrea sa ma fac patiser la Paris: as topi untul.  🙂 Prin urmare, cand fac aluaturi pe baza de unt, lucrez rapid, ca sa nu il incalzesc cu mainile.

Reveninnd la tarta, am adaugat apa peste faina si unt, am amestecat si am adunat aluatul sub forma unei bile. Ca sa fiu sigur ca la final nu ma trezesc cu o coca elastica, cu textura dura si neplacuta, nu am framantat deloc. L-am acoperit cu plastic si l-am dat la rece pana am terminat cu perele, cam jumatat de ora.
Am dat drumul la cuptor, cu foc mediu, adica aproximativ 180 de grade Celsius.
Dupa ce am decojit perele, le-am taiat in sferturi si le-am scos miezul. Le-am amestecat intr-un castron cu 4 linguri din zaharul pregatit.

Am pus pe foc o tigaie pe care o pot baga si in cuptor. In ea am topit untul la foc mediu spre mare dupa care am adaugat zaharul. Cand acesta a inceput sa capete culoare, am pus cuisoarele si perele, aranjate cat am putut eu de frumos.

De aici gatitul acestei tarte a fost si mai simplu. Am asteptat ca perele sa se caramelizeze. Nu am amestecat si nu le-am acoperit vreo 15 minute. Doar am stat cuminte langa tigaie cu un pahar de vin si telefonul in mana. Stiu ca pomenesc des paharul de vin, dar va rog sa nu ma judecati. Am si eu o scuza: nu mai fumez! Si daca nu poti bea un roze, pe vreme mohorata, in timp ce gatesti o tarta cu pere si asculti melodii vechi italienesti, atunci cand?

In ultimele 5 minute am dat focul mai mic, ca sa nu ard perele ca bucatareasa. Cand am oprit focul am scos aluatul din firigider. L-am intins cu facaletul astfel incat sa fie mai mare cu vreo doua degete in diametru decat tigaia.

L-am pus peste perele perele caramelizate si am avut grija sa le invelesc inclusiv pe margini, ca tarta sa aiba cat mai multa crusta. Pe ici pe colo aluatul s-a rupt, dar fara panica, am pus mici bucati de coca, luate din zonele cu prea multa. Daca voua va iese manevra asta fara peticeli, o sa va rog sa imi aratati si mie cum sa procedez. Fac cinste! 🙂

Am bagat tigaia in cuptor si am lasat-o cam 30 de minute, pana s-a rumenit, dupa care am scos-o si am lasat-o 3 minute sa se racoreasca.

Cu ajutorul unui cutit, am desprins aluatul de marginea tigaii si am acoperit-o cu un platou. Protejand-mi mainile cu un prosop, ca sa evit accidentele, am rasturnat tigaia. Tarta s-a desfacut perfect.
Si gata, asta-i tot! Asa se face o minunata tarta cu pere caramelizate.

Am mancat-o calda, cu frisca pe care am batut-o cu putin extract de vanilie. Mmmm!

Nici nu stiu care parte mi-a placut mai mult la ea: are o crusta crocanta, dar frageda si usor sarata, care subliniaza perfect aroma de caramel. Perele sunt moi, dar nu flescaite si isi pastreaza din textura in timp ce imprumuta de la cuisoare aroma calda si delicata.

Pfff!!! Tre sa imi fac abonament la sala, ca trec ploile si vine caldura.

 

Leave a Reply