Retete, Retete Sarate

Lasagna Bolognese

Wednesday, 13th April 2016

Am iesit in oras saptamanile trecute cu oameni dragi mie, Mede, Andrei, Matei si Bianca. Am mers la Niki unde am mancat un antipasto incredibil de bun. Seara s-a desfasurat asa cum ma asteptam: mancare buna, Pinot Grigio, vaitat despre munca, hahaieli si glume bune. Printre toate astea s-au strecurat si cateva apropouri despre o cina cu mancare italiana gatita acasa si, in mod specific, mi s-a solicitat lasagna bolognese. Aici ma opresc fac o mica pauza, ca sa imi recunosc pacatele: sunt regele pofticiosilor. La simpla mentiune a cuvantului “Lasagna”, desi eram bine mancat si baut, mi-a plouat in gura. Noroc ca era tarziu, ca altfel as fi comandat o portie.

Saptamana urmatoare, cand iesit iar in oras in aceeasi formula, povestea s-a repetat si mi-am dat seama ca nu prea gatisem mancare italiana in ultima periaoda. Stiam ca am consumat des preparate cu arome latine in oras, dar am descoperit cu oroare ca, din mai 2015, bucataria mea era pasta-free. Rarele mese italienesti gatite acasa fiind bazate pe salate caprese. Am facut intr-adevar, de doua ori pizza de casa si o data minunata salvie cu ansoa. Dar nu compensau. Nici pe departe.
Groaznic! Am inceput sa-mi pun intrebari: Ce fel de blogger de mancare eram? Ramasesem fara chef de gatit mancare italieneasca? Oare mai stiam sa gatesc ceva traditional italian?
Prea multe ganduri. In cateva minute si trei mesaje am organizat o cina, in familie, pentru sambata care urma.

Mai fac o pauza inainte sa va postesc reteta. Vreau sa nu va pacalesc. E un pic de citit si un pic de munca la reteta asta, dar ce iese la final din cuptor, merita tot efortul. Veti vea parte de straturi peste straturi de savoare, de texturi diferite si de arome puternice care vor compune o mancare incredibil de gustoasa si de reconfortanta. Eu consider ca lasagna este apogeul cand vorbesc despre comfort food. Atata bunatate nu se poate insa fara un pic de efort. Prin urmare, reteta are 3 parti. Prima consta in preparearea sosului Ragu Bolognese, adica sosul de carne. A doua, cea mai simpla, arata cum se pregatreste sosul bechamel, adica sosul alb care leaga toate straturile. Ultima parte, este cea care vorbeste despre de montajul lasagnei si coacere ei.

Stiind toate astea, in dimineata cu pricina mi-am rasucit mustata, mi-am suflecat manecile si m-am pus pe treaba. Mai intai am pregatit lucrurile de care am avut nevoie:

Ingrediente pentru ragu bolognese:
750 de grame de carne tocata de vita
750 de grame de carne tocata de porc
2 morcovi
2 tulpini de telina
2 cepe medii
2 catei de usturoi
150 de grame de bacon uscat afumat
3 linguri ulei de masline
150 de mililitri de sos de rosii
250 de mililitri de lapte
150  de mililitri de vin alb sau roze
2 foi de dafin
sare de mare
piper proaspat macinat

Ingrediente pentru sosul bechamel:
1 liru de lapte
80 de grame de faina
100 de grame de unt
1/2 lingurita de nucsoara macinata
sare de mare
piper proaspat macinat

Alte ingrediente:
40 foi de lasagna
250 de grame de parmezan dat pe razatoare.

ingrediente lasagna bolognese

Dupa lista asta, probabil ca deja v-ati speriat si n-a mai ajuns nimeni sa citeasca partea asta a postarii. In caz ca sunt si cititori temerari, va recomand sa nu va dati batuti in continuare. Imaginati-va cum ar fi fost daca scriam de mana. Va chinuiati si sa imi descifrati si hieroglifele. 🙂 Profit de mica pauza sa mentionez m-am folosit un ingredient secret: Am chemat ajutor. Matei si Bianca au venit devreme si mi-au tinut companie cat am stat in bucatarie. Treaba merge mult mai usor cu prieteni in bucatarie. (Ultima propozitie suna ca reclama de la Calgon, nu?)
Am inceput, cu legumele: ceapa, telina, morcovii si usturoiul. Le-am taiat in bucati mari si le-am maruntit la robot. M-am gandit ca nu e cazul sa depun efort si la maruntitul de mana. Le-am pus pe foc, intr-o oala mare, in uleiul de masline, la foc mediu, pana s-au inmuiat.
Separat am pus sa pe foc si o oala cu vreo doi litri de apa. 
Peste legumele calite am pus baconul taiat cubulete si l-am rumenit 2 minute, dupa care am adaugat carnea tocata. Am amestecat sporadic, pana cand toata carnea si-a pierdut culoarea rozalie si a inceput sa se patrunda. Deja trecusera 20 de minute sau chiar mai bine. Am dat focul tare si am adaugat vinul. Carcotasii (evident ca vorbim de Alina, aka Tarantula(!), ca sa nu fie confuzii) vor intreba ce faceam cu paharul de vin, de nu se vede in poza cu ingrediente. Pur si simplu nu a mai avut loc. Atat. 🙂
Cum ziceam, am lasat vinul sa scada bine, amestecand din cand in cand, pentru ca vroiam ca in final sa obtin un ragu uscat, nu unul care sa balteasca. Cand alcoolul s-a evaporat, am redus iar flacara la mediu si am adaugat sosul de rosii. Am amestecat pentru ca sosul sa nu se lipeasca. (Eu m-am folosit un minunat sos de rosii facut de mama, dar se poate folosi si unul din comert.) La fel ca la celelalte ingrediente lichide, am lasat sosul sa scada bine dupa care am adaugat un polonic de apa fierbinte din oala pregatita mai devreme.
Am lasat focul la mic spre mediu, am aruncat in sos si foile de dafin si m-am inarmat cu rabdare pentru amestecat si repetat procedura cu apa fierbinte timp de aproape doua ore. Stiu ca pare mult, dar carnea are nevoie de timp sa se gateasca corect. Noroc cu Matei si Bianca, care au stat cu mine cocotati pe blatul din bucatarie pana la final. Au fost compania perfecta timp de o ora si jumtate, pana cand carnea s-a patruns de tot si restul ingredientelor s-au transformat intr-un adevarat sos ragu bolognese .
Aproape de final, am adaugat si cei 250 de mililitri de lapte si, la fel, am asteptat sa scada lichidul din sos. Cand ragu-ul a capatat consistenta unui sos de rosii gros, am adaugat o lingurita si jumatate de sare si o jumatate de lingurita de piper macinat. Stiu ca pare mult, asa ca o sa va rog sa ajustati dupa propriul gust si toleranta.

Separat inainte sa se termine de fiert ragu-ul, am pregatit sosul bechamel:
Am pus untul la topit intr-o craticioare si am adaugat peste el faina, un praf de sare si nucsoara. Am amestecat viguros cu telul pana cand ingredientele s-au strans intr-o bila. Am inceput sa adaug laptele, putin cate putin, amestecand ca sa nu se formeze cocoloase. Cand am terminat de incorporat intreg litrul de lapte, am pus piperul si am gustat ca sa vad daca mai e nevoie de sare. Am mai lasat sosul pe foc pana s-a ingrosat pana la consistenta unei sarlote, dupa care i-am oprit focul si l-am pus de-o parte.

Ajuns aici, stiam ca am terminat ce era mai solicitant si m-am pregatit de incheiere, adica de montat si copt:

Intr-o tava de 40 cm x 30 cm, am pus mai intai un strat subtire de ragu, pentru ca foile de lasagana sa nu se arda. Am pus apoi foile si un strat generos de ragu pe care l-am intins bine pana in colturile tavii. Deasupra a urmat sos bechamel si apoi parmezan ras. Am repetat de doua ori ordinea: foi de lasagna, ragu, bechamel, parmezan si am incheiat cu foi de lasagna, un pic de ragu ramas pe fundul oalei si ultimele doua linguri de branza.

Am bagat tava in cuptorul preincalzit la 180 de grade si dupa inca 40 de minute am oprit focul. Pentru a taia cat mai bine lasagna, a trebuit sa o mai las sa se raceasca putin, cam 25 de minute. Asa am obtinut portii conturate perfect. Nu va imaginati ce galagie era in casa cu oamenii infometati si agitati de miresmele imbietoare ale mancarii. Bianca si Matei, bietii de ei, erau lesinati de foame si cele 3 ore de companie nu le facuse deloc bine.

Cand intr-un final ne-am asezat la masa, dupa primele imbucaturi s-a lasat cel mai frumos sunet pe care il poate auzi un bucatar: liniste intrerupta doar de zgomotul tacamurilor pe farfurie. S-au cerut portii duble si la tura doi deja lumea vedea in culori, se imbujorasera si capataser chiar si glas si suficent avant cat sa se certe pe portia mai mare. O alta seara reusita.

 

 

 

 

 

Leave a Reply